Românii citesc cel mai puțin din Europa. M-am gândit să tratez această boală cruntă scriind direct trei cărți care pot fi citite în două ore. Cea mai scurtă trilogie din istoria omenirii ca număr de pagini, dar cu densitatea unei trilogii reale de peste 2000 de pagini. E cea mai lungă chestie scrisă de mine și terminată. (am obiceiul prost să încep multe chestii). Se cheamă TRILOGIA TESTICULARĂ E o parodie după distopii futuriste young adult cu ceva critică socială, într-o lume în care oamenii își dau seama că cei născuți din testiculul din dreapta devin de dreapta și cei născuți din testiculul din stânga devin de stânga, ceea ce divizează complet societatea, până apare eroina noastră, născută dintr-un coi de mijloc. Nu cred în citit de pe hârtie, așa că am să pun GRATIS, toată această operă superbă, pentru absolut toată lumea. Poți să o descarci PDF din linkul din primul comentariu sau EPUB direct de la mine de pe site. Este cea mai bazată chestie pe care am scris-o vreodată, împrăștiați-o la cine vreți, lăudați-mă pe unde puteți și spor la lectură!

Acum 10-15 ani toată presa mainstream globală zicea că Lula a fost cel mai corupt președinte din istoria Braziliei. Astăzi toți îl aplaudă că a oprit extrema dreaptă. Care e? Rămâneți și voi pe o singură poveste că dup-aia tot voi vă mirați că nu vă crede lumea. Bine, prost eu că am memorie. N-am băut destul. Vina mea.

Gata, știu cum o să îl scoată ăștia pe fiul lui Tudorel Toader. Dă Lia lege că nu se pune abuz sexual dacă e sub un minut.

Am ras mai mult de un minut cand am aflat ca pe abuzatorul asta nu il tine mai mult de un minut. Ahahaha gone in 60 seconds. Un baiat precoce. I-a luat mai mult sa isi puna prezervativul. Probabil multe potentiale victime au scapat pentru ca baiatu nostru deja isi umpluse chilotii de ectoplasma inainte sa o scoata. Cat ai citit textul asta, el ar fi ejaculat de doua ori. Nu incerc sa minimizez gravitatea situatiei, dar macar n-a durat mult. Pe langa potentiala condamnare. Va dati seama ca toata viata o sa fie stiut ca baiatul ala care isi varsa laptii mai repede decat isi sufla nasul? N-a trecut la nici un film porno de generic.

Un abuz rămâne abuz și dacă abuzatul este un șarlatan detestabil. Dosarul lui Călin Georgescu pentru „promovarea salutului nazist” e o inepție și un abuz. Oamenii ridică mâna când salută de biliarde de ani și faptul că naziștii aveau o variantă de chestia asta nu înseamnă că orice ridicare de mână e salut nazist. Am salutat nazist de fiecare dată când am încercat să opresc un taxi. La fel și dosarul cu distrugerea de microfoane. Care erau la el în casă. Dacă securiștii îmi pun microfoane în casă, n-am voie să le scot? De unde să știu că-s ale securiștilor? Poate le-a pus un vecin pervers să mă audă când strâng curcanul de gușă. Și chiar dacă aș ști că-s ale statului, cum adică să n-am voie să umblu la ele? Ascunde-le mai bine dacă vrei să nu umblu la ele, fmm. 2/5 dosare sunt 100% inepții. La restul de 3/5 e discutabil. Aș zice că nu știu destule cât să mă pronunț. Dar astea două sunt clar făcături penibile. Repet. Nu mai fiți tribali. Un abuz e abuz și dacă abuzatul e din tribul dușman. Nu vrei să trăiești într-o țară în care dacă ridici mâna prea sus când saluți intri la pârnaie. La fel și ailaltă. Păi așa pui microfon în casă la oricine. La un moment dat tot îl găsește și gata, dosar penal. L-a găsit. N-avea voie să-l găsească. Nu știa că n-are voie?

Am în casă, în total, 47 de microfoane care mă înregistrează. Bineînțeles, majoritatea sunt în tot soiul de electrocasnice „smart”. Nimeni din tot universul n-a avut vreodată nevoie de un cuptor cu microunde conectat la Wi-Fi, dar uite-l. Mai greu e să găsești unul care nu e. Astea sunt inofensive. Doar înregistrează tot ce fac și ce zic, ca să-mi poată ghici corporațiile obiceiurile de consum și să-mi vândă lucruri de care nu am neapărat nevoie, sub formă de abonament. „Am observat că te speli pe dinți. Nu vrei să te speli pe dinți pe abonament?” Cum ziceam, inofensive. În afară de aspiratorul-robot, care îmi mapează milimetric casa, în caz că, într-o zi, Partidul Comunist Chinez o să aibă nevoie să știe care e drumul cel mai scurt de la un geam la căcăștoarea din baia de serviciu, unde rezidez adeseori, ca să-mi dea o dronă în bot. Număr telefonul mobil ca un singur microfon, deși prin el mă urmăresc și mă ascultă peste 300 de firme care n-au nicio legătură între ele. Aș înnebuni dacă le-aș număra separat. Mai ales că se schimbă de la o zi la alta. Interesul ăsta internațional nu mă deranjează neapărat. Mai tare mă deranjează că 23 dintre microfoane sunt de la statul român. Șase de la STS, patru de la SRI, câte trei de la SPP și SIE, două de la DIICOT, unul de la DNA, unul de la Poliția obișnuită și banală și trei de la diferite parchete. Aici devine problematic. Pentru că microfoanele statului sunt, legal vorbind, un fel de polițiști mici. Chit că sunt la mine în casă, n-am voie să le arunc pe geam. Cum n-aș avea voie să arunc un milițian. Îmi fac ăștia dosar penal ca lui Călin Georgescu dacă umblu la ele. Perturbarea funcționării sistemelor informatice, cică. Practic, așa cum plămânul unui TBC-ist are niște goluri de aer în care boala a săpat și unde nu mai e plămân, casa mea are niște goluri de proprietate în care statul a săpat cu microfoane și unde nu mai e casa mea. E statul. Le-am pus stegulețe mici la toate, ca să nu mă așez din greșeală pe vreunul și să intru la bulău. Nici nu înțeleg de ce se mai chinuie să le ascundă, dacă oricum n-am voie să le ating nici când le găsesc. De ce nu-mi bagă direct în casă niște băieți cu boom-uri? Să țină microfoanele pufoase frumos, deasupra capului, unde nu bat camerele de filmare. Că dă urât să vezi microfonul pe cameră. Am vorbit cu menajera. Să le ridice delicat când șterge praful de sub ele. Să nu comită ultraj. E prea bătrână pentru pârnaie. Prea multe boli cronice. N-ar rezista. Dar am un plan. În fiecare zi mut microfoanele cu un milimetru mai aproape unul de altul. Deja orice înregistrare le bâzâie securiștilor în fundal. În câteva săptămâni o să înceapă să țiuie, după care o să se transforme într-un bârâit insuportabil. Nu te joci cu microfonia. Am mai făcut asta o dată și n-au rezistat. M-am trezit în miez de noapte cu un securist în casă. Intrase pe geam, ca Zâna Măseluță, și repoziționa microfoanele, ca să nu mai țiuie. Am vrut să-i spun ceva, dar și-a pus degetul arătător pe buze și mi-a zis: — Șșșș. Vezi că, dacă te uiți prea insistent la mine, e ultraj. Sunt curios dacă o să vină același băiat sau altul. Pe de o parte, sigur au milioane de băieți, că așa e într-un stat polițienesc. Pe de altă parte, băiatul ăla știa deja cum să meargă tiptil prin casa mea. Altul ar pierde timp învățând. În baie flopăi carne. Nonsexual, bineînțeles. Îmi balansez șoldurile până când carnea se izbește puternic de ele. Flop, flop, flop, flop. Stânga-dreapta, stânga-dreapta. Uneori față-spate. Față-spate se aude altfel decât stânga-dreapta. Șoldurile se aud la fel. Dar buricul are o sonorizare complet diferită de fleac. La buric se aude cu ecou, de la găurică. La fleac e piele dură pe piele dură. Se aude ca biciul pe coapsa calului. Știu că cei șase securiști care mă ascultă de fiecare dată când flopăi carne nu văd ce se întâmplă. Dar sunt băieți deștepți. Își dau seama de imagine după sunet. Măcar atât pot să mai fac și eu ca cetățean simplu în luptă cu statul polițienesc. Să îi flopăi niște carne în ureche.

Am în casă, în total, 47 de microfoane care mă înregistrează. Bineînțeles, majoritatea sunt în tot soiul de electrocasnice „smart”. Nimeni din tot universul n-a avut vreodată nevoie de un cuptor cu microunde conectat la Wi-Fi, dar uite-l. Mai greu e să găsești unul care nu e. Astea sunt inofensive. Doar înregistrează tot ce fac și ce zic, ca să-mi poată ghici corporațiile obiceiurile de consum și să-mi vândă lucruri de care nu am neapărat nevoie, sub formă de abonament. „Am observat că te speli pe dinți. Nu vrei să te speli pe dinți pe abonament?” Cum ziceam, inofensive. În afară de aspiratorul-robot, care îmi mapează milimetric casa, în caz că, într-o zi, Partidul Comunist Chinez o să aibă nevoie să știe care e drumul cel mai scurt de la un geam la căcăștoarea din baia de serviciu, unde rezidez adeseori, ca să-mi dea o dronă în bot. Număr telefonul mobil ca un singur microfon, deși prin el mă urmăresc și mă ascultă peste 300 de firme care n-au nicio legătură între ele. Aș înnebuni dacă le-aș număra separat. Mai ales că se schimbă de la o zi la alta. Interesul ăsta internațional nu mă deranjează neapărat. Mai tare mă deranjează că 23 dintre microfoane sunt de la statul român. Șase de la STS, patru de la SRI, câte trei de la SPP și SIE, două de la DIICOT, unul de la DNA, unul de la Poliția obișnuită și banală și trei de la diferite parchete. Aici devine problematic. Pentru că microfoanele statului sunt, legal vorbind, un fel de polițiști mici. Chit că sunt la mine în casă, n-am voie să le arunc pe geam. Cum n-aș avea voie să arunc un milițian. Îmi fac ăștia dosar penal ca lui Călin Georgescu dacă umblu la ele. Perturbarea funcționării sistemelor informatice, cică. Practic, așa cum plămânul unui TBC-ist are niște goluri de aer în care boala a săpat și unde nu mai e plămân, casa mea are niște goluri de proprietate în care statul a săpat cu microfoane și unde nu mai e casa mea. E statul. Le-am pus stegulețe mici la toate, ca să nu mă așez din greșeală pe vreunul și să intru la bulău. Nici nu înțeleg de ce se mai chinuie să le ascundă, dacă oricum n-am voie să le ating nici când le găsesc. De ce nu-mi bagă direct în casă niște băieți cu boom-uri? Să țină microfoanele pufoase frumos, deasupra capului, unde nu bat camerele de filmare. Că dă urât să vezi microfonul pe cameră. Am vorbit cu menajera. Să le ridice delicat când șterge praful de sub ele. Să nu comită ultraj. E prea bătrână pentru pârnaie. Prea multe boli cronice. N-ar rezista. Dar am un plan. În fiecare zi mut microfoanele cu un milimetru mai aproape unul de altul. Deja orice înregistrare le bâzâie securiștilor în fundal. În câteva săptămâni o să înceapă să țiuie, după care o să se transforme într-un bârâit insuportabil. Nu te joci cu microfonia. Am mai făcut asta o dată și n-au rezistat. M-am trezit în miez de noapte cu un securist în casă. Intrase pe geam, ca Zâna Măseluță, și repoziționa microfoanele, ca să nu mai țiuie. Am vrut să-i spun ceva, dar și-a pus degetul arătător pe buze și mi-a zis: — Șșșș. Vezi că, dacă te uiți prea insistent la mine, e ultraj. Sunt curios dacă o să vină același băiat sau altul. Pe de o parte, sigur au milioane de băieți, că așa e într-un stat polițienesc. Pe de altă parte, băiatul ăla știa deja cum să meargă tiptil prin casa mea. Altul ar pierde timp învățând. În baie flopăi carne. Nonsexual, bineînțeles. Îmi balansez șoldurile până când carnea se izbește puternic de ele. Flop, flop, flop, flop. Stânga-dreapta, stânga-dreapta. Uneori față-spate. Față-spate se aude altfel decât stânga-dreapta. Șoldurile se aud la fel. Dar buricul are o sonorizare complet diferită de fleac. La buric se aude cu ecou, de la găurică. La fleac e piele dură pe piele dură. Se aude ca biciul pe coapsa calului. Știu că cei șase securiști care mă ascultă de fiecare dată când flopăi carne nu văd ce se întâmplă. Dar sunt băieți deștepți. Își dau seama de imagine după sunet.

Cred că e greu să fii Dan Puric. Stai 20 de ani să faci turnee prin țară. Ții discursuri troglodit-dacopat-rusofil-mistico-ceaușiste lungi de două ore. Le spui proștilor despre gloria imaginară a poporului. Îi păcălești că sunt săraci pentru că străinii vor să le fure țara, nu pentru că românașii lor din poziții cheie sunt ori hoți, ori idioți, ori o combinație. Proștii te aplaudă. Te simți bine când crezi că problemele sunt din afara casei, nu de la tine din curte. Trec anii. Simți că ai prostit din ce în ce mai mulți. Ai spectacole peste tot. Aduni cretinii care te aplaudă și îți ies numere serioase. Te visezi președinte. Te visezi guru. Ești convins că ți-ai făcut o masă electorală și faci ce vrei cu ea. După care vine de nicăieri un șarlatan mult puțin lucrat decât tine. Zice exact aceleași chestii, dar mai simplu și mai scurt. Nu stă să-și scrie discursuri de două ore. Zice „apă hrană energie” și pleacă. Și brusc toți proștii tăi pe care i-ai cultivat în 20 de ani pleacă cu el. Te lasă cu naționalismul sculat și cu biluțele pline de iubire de țară nerevărsată. Țeapă. Ai stat 20 de ani să le faci preludiu și vine unul și le-o trage fără vaselină într-un an. Ai muncit să le bagi niște idei proștilor în cap și altul îi crăcănează cu ele. Urât. Dacă aș fi mimul, mi-aș băga unghiile în gât.

Incidentul din Bistrița cu copilul de 14 ani care a înjunghiat o profesoară și un coleg ne reamintește de ce în țările civilizate armele nu sunt la liber, ca în SUA. Dacă băiatul ăsta era american, găsea un AR-15 la un unchi și făcea un masacru. Așa a rănit ușor un om și mediu alt om. Tot sinistru dar hei, măcar n-a murit nimeni. Ce bine că nu suntem americani. Vă dați seama că pe ei îi învață la școală ce să facă în caz de vine un coleg cu pușca? E exercițiu de rutină. Cum e simularea de incendiu la noi. La 14-16 ani partea aia a creierului responsabilă cu controlat emoțiile e complet inaptă. În schimb partea aia a corpului care poate să tragă cu pușca e perfect aptă. Ba chiar la potențial maxim. Diverși ideologi o să dea vina pe internet, pe radicalizări, pe nuștiuce meme cu chuds. Sunt sigur că analiștii decreței analizează acum cum să lipească întâmplarea de ceva pericol care să facă clickuri. Nu e nimic de genul. Unii oameni sunt mai puțin rezistenți la presiune. Și dacă pui destulă presiune pe ei și-s destul de tineri, pocnesc. Atât.

Nu nu. Nu e mars impotriva violentei domestice. E impotriva violentei domestice in care femeia e victima si barbatul e agresor. Daca iti pasa de cealalta 50% din violenta domestica, in care barbatul e victima si femeia e agresorul, pleaca de aici! Nu nu. Nu e mars generalist. E socialist anticapitalist. Daca esti de centru sau de dreapta nu ai voie aici. Ne pasa de violenta impotriva femeilor doar la modul comunistoid. Daca iti plac oportunitatile aduse de capitalism, pleaca de aici! Nu nu. E anti militarizare marsul. Nu conteaza daca esti de stanga extrema. Nu e de ajuns. Trebuie sa consideri ca orice cheltuiala militara e gresita, chiar daca exista agresori la granita. Daca crezi ca tara are nevoie de aparare, pleaca de aici! Nu nu. Degeaba esti feminista comunista anticapitalista antimilitarizare daca nu tii cu Palestina. Daca ti se pare ca ambele parti comit atrocitati sau ca evreii au dreptul sa aiba statul lor, pleaca de aici! Hmm. Nu inteleg de ce sunt atat de putini oameni la marsul nostru si de ce face misto toata lumea de noi. Sigur e patriarhatul si masculinitatea toxica de vina. N-ai cu cine. Misogini.

PSD a dat șpagă în ultimele luni la doi șarlatani MAGAioți: Guilfoyle, care a fost dată afară alaltăieri, și Zampolli, care a fost dat afară ieri. Cum am mai zis, problema nu e că partidele noastre dau șpagă ca să fie băgate în seamă de MAGA. Problema e că dau șpagă la cei mai dubioși din MAGA. Ăia care nu îi pot ajuta cu nimic, pentru că sunt zburați din funcție imediat ce sunt prinși cu găinării. Sunt politicienii noștri atât de proști încât aleg doar ultimii găinari pentru șpăguit, iar ăia nu apucă să îi ajute cu nimic, că sunt imediat dați afară? Sau sunt politicienii noștri atât de spurcați încât doar cei mai dubioși găinari îi bagă în seamă? Nu vom ști niciodată. La fel cum nu vom ști niciodată din ce bani Cristela își plătește aparițiile la schizoparanoicul de Alex Jones și la propagandistul kremlinez Mario Nawfal, ca să își spună poezia cu „Georgescu președinte”, în timp ce ăia se joacă pe telefon. Dar instinctul meu de om pățit zice că, cel mai probabil, sunt banii noștri. Că banii noștri ajung la smegma MAGA. La oamenii ăia atât de corupți și nebuni încât și propriul partid se delimitează de ei. E ca și cum o țară mică ar vrea să se dea pe lângă România și ar alege să dea șpagă lui Adrian Severin, Marian Vanghelie, stegarului dac și Floricicăi Dansatoarea. Cu echivalentul ăstora din MAGA stau la masă ai noștri.

Ghiciți care dintre următoarele este titlu real de telenovelă românească pentru gospodine cu dificultăți la citire: Pișat cu parfum de lavandă Destine cu pișat de lavandă Destine cu parfum de pișat Pișat cu pișat de pișat Destine cu parfum de lavandă (hint: Nu e ăla la care vă așteptați!)

credeai că ai scăpat și când să se facă bugetul țării, pac, apare băiatul ăsta iar. ce faci?

Din ce în ce mai mulți șarlatani din politică au început să se dea loviți de „neomarxiști”. Când ceva nu le place, nici nu se mai obosesc să aducă argumente. Doar țipă că ăia sunt neomarxiști și că le sunt atacate valorile. Și atât. Ce e aia neomarxist? Nimeni nu știe. Dacă o iei ideologic, cred că toți neomarxiștii din românia ar încăpea într-un lift. De-ăla mic, interbelic, nu lift de corporație. E doar un cuvânt tribal de apartenența la trib. Tribul Ongobongo a decis că cine nu e în tribul Ongobongo e angabanga și e rău să fii angabanga că nu ești ongobongo. Atât. Asta înseamnă neomarxism. Termen folosit în special de pensionari cu 4-8 clase care abia sunt în stare să numere o bilă, darmite să înțeleagă orientări politice din punct de vedere social și economic. Bătrânei care se simt atacați. Ei au trăit toată viața într-un sistem simplu. Dacă mergi cu basca în mână și cu capul în pământ pe lângă un om cu funcție, la un moment dat o să-ți dea și ție să ciugulești din ce fură el de la stat. Tot ce atacă sistemul clasic clepto-medieval în care e obișnuit el, e neomarxist. Vrei să privatizezi ceva? Ești neomarxist. Vrei să naționalizezi ceva? Tot neomarxist. Te crezi centru stânga? Nu, bro, ești tu prost. De fapt ești neomarxist. Libertarian? Nu există așa ceva. Tot neomarxist. Din punctul în care e prostul, în orice direcție aruncă o piatră, dă doar de neomarxiști. Și în stânga, și în dreapta, și sus și jos. Peste tot numai unde dar fix unde e el ideologic nu. Evident că șarlatanii s-au prins că proștii cu riduri au fost dresați să răspundă pavlovian la cuvântul ăsta și îl aruncă oriunde n-au argumente și vor să simtă că salivează niște proști. S-a organizat și un protest zilele astea, împotriva ANTIFA, cei mai neomarxiști dintre neomarxiști. Singura problemă cu ANTIFA e că nu există în românia și nu a existat niciodată. Maxim au dat niște puberi taguri pe niște ziduri cu ANTIFA că au văzut ei la americani și li s-a părut interesant. Dar nu au existat niciodată minim doi români care să se întâlnească undeva și să zică „băi, noi suntem ANTIFA”. Sunt maxim 10 puberi care fac roleplaying. Nimeni în toată țara asta nu se crede pe bune ANTIFA. E ca și cum ai protesta împotriva lui Baubau. Sigur, ca idee, Baubau e un personaj foarte negativ. Nimeni nu ar vrea să fie vecin cu Baubau. Dar DIN FERICIRE BAUBAU NU EXISTĂ. Și nici ANTIFA. Și cel mai ridicol, protestul a fost organizat de „Honor et Patria”, o organizație de oligofreni fasciști. Băi, pune cineva botul când zic fasciștii că comuniștii sunt răi, sau când zic comuniștii că fasciștii sunt răi? E ca cum ar protesta omul care te fură împotriva omului care te bate sau invers. Nu e niciunul dintre ei din partea ta. Ambele sunt extremele toxice ale societății unde se adună subumanii ca smegma, pentru că n-au ce căuta la lumină și printre oameni normali. - „Hei hei hei, știu că sunt un extremist spurcat dar de fapt ar trebui să-ți fie frică mai tare de ceilalți extremiști spurcați decât de mine!” Dar cum ar fi să faceți pași și unii și alții? Du-te, frate, în bălării, cu nebunii tăi, dă-te acolo atacat de neomarxiști și de ANTIFA și lasă-ne în pace. Când vin băieții ăilalți îi trimitem și pe ei în niște bălării, să facă roleplaying, să se dea atacați de fasciști și aia a fost. Dacă se nimerește să fie același tufiș, treaba voastră. Important e că dacă iese cineva viu de acolo, să nu vină să ne explice ce s-a întâmplat că chiar nu ne interesează. Stați între voi, fasciști cu comuniști, tusea cu junghiul, plângeți-vă unii de alții în pungă și lăsați-ne dracu' în pace. Suntem oameni reali cu probleme reale. N-avem nevoie de rahatul vostru performativ în care vă dați cumva loviți și atacați de cealaltă extremă ca să empatizăm cu voi că nu merge. Ni se rupe. Ne e scârbă și de voi, și de dușmanii voștri cu care sincer, aveți mai multe în comun decât cu noi.

De o lună Tudor Giurgu se laudă că a filmat cel mai lung one-shot din România. Sau poate tot filmul e one shot? N-am înțeles clar pentru că nu am înțeles de ce ar trebui să îmi pese. E doar un detaliu tehnic. De ce ar trebui să îmi pese? E ca și cum aș mânca o ciorbă și mi-ar zice bucătarul: - Știi, e făcută în cel mai mare cazan de ciorbă din lume! Așa, și? Mă interesează ce gust are. Cum a ieșit produsul. Nu povestea de bucătărie. Nu îmi pasă nici că a fost amestecată cu cea mai mică lingură din lume, nici că s-au folosit cei mai pătrați morcovi, nici că au fost puși în ea de la cea mai mare înălțime, nici că ajutorul de bucătar ținea ochii închiși când făcea perișoarele , nici că s-a pus muzică simfonică la maxim în timp ce se curățau cartofii, nimic. Toate detaliile astea de bucătărie sunt irelevante. Relevant e dacă ciorba e bună sau nu. Motivele pentru care a ieșit bună sau proastă și ce giumbușlucuri au făcut bucătarii ca să nu se plictisească țin doar de ei. Să le discute ei între ei și atât. E fix ca flexul ăla adolescentin, „băi, i-am tras-o lu gagică-mea aznoapte de patru ori”. A avut orgasm măcar o dată? Că sexul nu se măsoară în timp, ci în satisfacție. La fel și filmele. Satisfacție, nu număr de cadre. Fă un film bun și atât. I se rupe spectatorului de cât de lung e cadrul. N-o să zică nimeni „băi, povestea și jocul actoricesc mid, dar am plâns de emoție că cameramanul n-a pus camera jos o oră”.

Cam toate partidele românești au fost prinse gudurându-se pe lângă MAGA. Cu pliculețul de bani în mână, să fie și ei băgați în seamă. Simion și AUR cu excursiile lor plătite către gașca de Anei Paulinna Luna, politician de categoria C cumpărat de ruși. Nicușor cu declarațiile limbiste și milogelile pe Newsmax. PSD cu Kimberly Guilfoile. Nevasta lui Georgescu cu nebunul de Alex Jones etc etc. Toți s-au dus cu plicul de bani, de obicei luați din banii noștri, să fie și ei băgați puțin în seamă. Nu asta e problema. Lobby-ul se plătește. E normal să te guduri pe lângă ăia mai puternici când ești cotei. Problema e că niciunul dintre ei nu s-a gudurat pe lângă persoane chiar importante din MAGA. Toți s-au gudurat pe lângă scamatori limitrofi și traficanți de influență de la limita MAGA. Cu pătura subterană și slinoasă. Aia de care inevitabil se delimitează persoanele puternice din Partidul Republican sau de pe lângă președinte când sunt prinși că fac găinării. Ratații mișcării. Ciurucurile. Cei mai dubioși din curtea lui Trump. Doar la ăștia ajung românașii noștri cu plicul și milogeala. Ăstora le dau sute de mii de dolari pentru un strâns de mână și cinci minute de ascultat. Nici măcar puțină gândire în perspectivă nu au. Să se gudure puțin și pe la democrați, care-s în urcare momentan. Atât s-a putut. Atât îi duce capul. Probabil nici n-o gândesc prea mult. Că doar sunt banii proștilor, nu banii lor.

Nație de alcoolici, extrem de supărată că niște unii vor să dezincrimineze posesia de droguri pentru consum propriu. „Drogurile sunt un pericol public!” țipă nea Dorel, care bea una mică în fiecare dimineață, ca să nu-i tremure mâna. „Cum adică dacă un student e prins cu o țigară de Salata Diavolului, să nu i se facă dosar penal și să nu fie cărat prin tribunale?” zice nea Costel, care uneori nu reușește să facă drumul de la birt până acasă și îl găsește nevasta în șanț, pișat și căcat pe el. „Ăștia nu știu că drogurile distrug vieți”? Zice și nea Gicu, care dacă ia bătaie Steaua negreșit bea doi litri de vin și își caftește nevasta. „Din cauza drogaților e țara asta așa cum e!” punctează și nea Vasile, bolnav de ciroză care își cheltuie peste jumătate din venituri pe alcool și țigări.

Părere nepopulară: Cristela mi se pare f ok. Sigur, și ea e pe prăjeală new-age, dar spre diferență de bărbată-su, nu pare că se ia prea in serios. E relaxată, nonșalantă, râde de chestii. Pare ca-i place viața. Nu ca bărbată-su care strânge încontinuu din anus și din sprâncene ca să-și injecteze inepțiile cu seriozitate. Dacă candidează Cristela, eu o votez. O joacă mult mai natural.

Mi s-a umplut feed-ul de copii aduși de părinți cu arcanul la protestele sectei păcăliniste. Două observații. 1. E clar organizat. Nu e coincidență că brusc toată secta și-a scos la înaintare copiii. Clar cineva îi organizează pe nebuni și îi păcălește să bage copii în față. Treaba e mai organizată decât pare. Grupulețele lor au fost infiltrate de agitatori de partid care îi dresează și îi pun să își dreseze copiii. 2. E clar grețos. Copiii au rol de scut moral. Dacă un analfabet buhăit sectant urlă păcălinisme, îți vine să-l înjuri și să-l trimiți să termine gimnaziul și să își ia pastilele. În schimb dacă aceleași păcălinisme sinistre vin din gura unui copil, n-ai ce să zici. Copiii sunt puri, copiii sunt inocenți, copiii merită protejați. Tocmai de aia e grețos să vezi părinți că își dresează copiii să promoveze religia sectei lor dubioase. Mie mi se pare caz de protecția copilului. N-au nici o vină copiii. Nu au de unde să înțeleagă că Păcălin e un șarlatan care le-a luat mințile părinților lor, pentru că nu aveau cine știe ce minte de luat. Ei știu că dacă recită păcălinisme, părinții lor o să fie mândri de ei și o să-i iubească mai tare. Și atât. E sinistru să profiți în halul ăsta de niște copii.

Am să vă spun două chestii obiectiv adevărate și simple. Dacă sunteți de acord doar cu una dintre ele, cel mai probabil faceți parte dintr-un trib, nu gândiți de capul vostru și doar papagiliciți ce crede tribul. 1. Cezar Avrămuță, stegarul dac, e un pacient. Însă nu e atât de nebun precum pare. E destul de nebun încât să se transforme într-o mascotă umană și să se cațăre aiurea pe chestii, dar e destul de lucid încât să își dea seama că poate monetiza pe net chestia asta, ca să nu fie nevoie să muncească pe bune. Și cât să nu poată fi oprit la Obregia, că trece testul de discernământ de fiecare dată. Cu siguranță nu e util social să ai pe străzi un agitator care jumătate agită din delir sincer și jumătate pentru bani pe internet. 2. Un jandarm, cel mai probabil la comandă, a dat cu spatele în el și l-a împins, ca să poată fi acuzat de ultraj când a împins înapoi. E un abuz jegos și nu, nu este normal într-o țară civilizată să scapi așa de o persoană „incomodă”. Ori găsești o cale legală cinstită, ori îl lași în pace. Că e dreptul lui să fie parțial nebun și să-și monetizeze pe internet nebunia. Poți să îl salți dacă pune oameni în pericol. Dacă se suie pe chestii și blochează traficul. Dar cât e pe jos cu un steag în mână, e absolut sinistru să îi negi dreptul de a se manifesta. Ce s-a întâmplat aici e foarte periculos pentru drepturile tale cetățenești. Da, când îl dau jos din copac, poți să zici „ăsta n-am cum să fiu eu”. Dar oricine la orice protest poate fi provocat de un jandarm în felul ăsta intenționat și abuziv. Da, poți să pățești și tu dacă decide cineva că ai devenit recalcitrant. 30 de zile în arest pentru chestia asta. Ți se pare corect?

"Sahul se joaca pana cade regele" zice Pacalin. Deci daca cade doar unul dintre nebuni putem juca in continuare, nu? Pana la urma valoarea unui nebun e aproximativ egala cu aia a unui cal. Metafore cu sah pentru oameni care nu-s in stare sa inteleaga regulile nici macar la X si 0.