Diverse, nici alb-negru și nici color. Re ... prezint o tentă de parțial la marginea unei periferii frământând un boț de lut
în atelierul de olărit
Joined September 2012
- Tweets66.8K
- Following529
- Followers3.8K
- Likes31K
Extrem de rar bag tocul în călimară cu politică... astăzi avem vrabia Mihai Viteazu
Că tot se așteaptă lumea să-l vadă zburat pe portocaliu, țin să vă readuc aminte trei chestii:
- după cum cu amărăciune ați constatat, parcă majoritatea președinților sunt doar reprezentanții unor interese din umbră. Interese extrem de puternice... în fapt, grupuri cărora li se și rupe de plebe
- SUA sunt, de la începuturile începuturilor, cei mai buni la țesut, regizat și orchestrat tot felul de scenarii
- Și ei o au pe Lia lor
Concret... republicanii controlează ambele camere până pe 3 ianuarie. După aceea, democrații pot încerca să oprească orice tâmpenie portocalie prin diverse rezoluții. Însă, Constituția îi păstrează lui Trump dreptul de veto asupra proiectelor și rezoluțiilor legislative.
Foarte important, anularea veto-ului lui Trump necesită o majoritate de două treimi atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat.
Democrații au câștigat majoritatea, nu două treimi 🤭
Pfff... eu, când am parte de câte trei ceasuri rele,
la mine timpul nu mai curge.
La mine se prelinge...
peste amintiri,
regrete,
promisiuni,
tăceri și vise,
peste mii de secunde nespuse.
Eu, când am parte de câte trei ceasuri rele,
desfac cu cheia de treișpe.. secundele.. bucată cu bucată,
scot din ele arcuri, rotițe și vină
și pun pe masă
tot ce n-a mai fost în stare să țină.
Pare de necrezut cum viața te poartă dintr-un anotimp în altul
... ca o ploaie
Care nu întreabă
Dacă ești pregătit să te uzi
Pare de necrezut cum viața te mută, dintr-o poveste în alta, tăcută
... te poartă prin locuri ce nu ți-au fost casă,
Prin lumi ce te cheamă, dar nu te mai lasă.
Și crezi că, în fine, destinul se-ndură,
Dar liniștea-i doar o altă furtună.
Pe-aici când plouă... plouă peste amintiri, peste oameni🤫
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, - plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere... - te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel - a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
George Topârceanu, Plouă
... fiecare cuvânt lasă o amprentă
În seara asta, că tot m-am nimerit într-o ședință de guvern, am zis să cer și-un papanaș cu smântână și ceva dulceață de vișine...
... și am spus „da”, două dintre cele mai grele litere 🤭
Moment de tandrețe 😬😬
... din când în când, mai aud câte un cuvânt care tace. În principiu, am răbdare cu ezitările lui și niciodată nu i-am pus vreuna dintre întrebările pe care nu avem cui să le punem. Am învățat să nu-l grăbesc, am învățat că e mai bine să-l las să se întâmple până se pierde singur în lucruri nespuse.
Așa am și aflat de la el că între două mâini nu e nevoie de mai mult de-o palma de loc ca să încapă o lume întreagă
